Ma scol de dimineata, cu parul ravasit… Hmmm! E nevoie sa il spal. Imi insfac halatul de casa, singurul pe care il am in dotare, l-am achizitionat la nasterea lui Dimitrie, e cu ratuste… cobor scarile in graba. Imi place senzatia, halatul mangaie scarile noi, proaspat lacuite, imi aduce aminte de copilarie cand ma imbracam cu halatul de “zanana” al mamei si imi inchipuiam ca sunt la un castel…
In bucatarie zarva mare. Dimitrie bate cu lingura in masa ca vrea ciocolata, ca lui ii e foame dar nu mananca altceva decat ciocolata!
Hmmm smecherie!!!
Fac o cafea, reusesc totusi sa imi prind parul si ma furisez pe terasa… oaza mea!!!
E racoare, aerul diminetii imi invadeaza narile. Trag, cu sete, aer in piept, ma cufund… sunt eu, cafeaua si tigarea mea…
E duminica!
De obicei nu imi prea place duminica si asta din copilarie, caci eram destul de lenesa si temele mi le faceam cu o zi inainte asa ca, nu era chiar o placere, singurele zile de duminica ce imi placeau, erau pline de trandavie si erau cele din vacanta mare de vara. Ce timpuri…!!!
Claxon!!!
Soacra-mea! Vine sa il ia pe Dimitrie la strand. Toata zarva, balamucul se stinge in 10 minute, in urma lor ramane doar praful de pe drum. Iar liniste! Imi savurez ultimele picuri de cafea… e rece deja
trag ultimele fumuri si imi spun, ma duc si eu. Ma mai invart o ora dupa un costum de baie si am pornit la strand.
Ne distram, Dimitrie sare tot timpul in apa, ca un innotator, are talent fiu-miu, ce-i drept. Eu stau in bazin si el sare, in jurul nostru o gramada de spectatori, care mai de care se minuneaza si ma intreaba de varsta lui. Eu mandra nevoie mare, deja imi pocnea sutienul… de parca ar fi castigat Jocurile Olimpice… na!!!
Deja soarele bate destul de tare, trecem de scandalul si crizele lui Dimitrie cu brio, ajungem acasa. E cald!!! E arsita lunii august! Mancam si apoi iar liniste… toata lumea doarme.
Si totusi parca sunt mica… nu stiu de ce dar am sentimentul ca sunt acasa la mine. Pai.. cam sunt… da, dar asa de repede?!
Vreau corcoduse, nici una nici alta ma duc in sat sa imi culeg, parca am vazut eu un copac pe drum. Ies din casa, ma loveste caldura, insa eu merg inainte. Ma uit in jur, totul arde, o gaina cu puii ei se ascunde de caldura la umbra gardului si se uita suspicios la mine cand trec pe langa ea, aud cum mama isi striga copilul la culcare, lumea a pranzit, se duc la culcare, numai eu haladuiesc aiurea, dar imi place, parca sunt un spion.
In casa miroase a paine coapta, caci mi se coace painea, am pus mana pe o carte buna, sunt nerabdatoare sa o citesc, pun de compot si ma tolanesc pe canapea, incep sa imi savurez lectura. Atipesc vreo 10 minute si ma trezesc, ma duc si ud terasa cu furtunul, totul e de o liniste ce intra in mine, ma patrunde pur si simplu… cimentul parca se topeste, dar asa imi place… fug repede in casa… racoare…
Lumea se trezeste si pleaca la “ghina loongica” (gradina zoologica), ce bine!! Citesc!
Trece agitatia serii si raman iar eu cu mine pe terasa si privesc ploaia de stele si imi spun “asta chiar a fost o duminica perfecta!
Scris de Aurelia Fratean pe 10 mai 2010 | Categorie: Jurnal | Nici un comentariu -
